 
Pe 16 septembrie de dimineata am urcat pana in tabara 1 , la 6400m - la 11 am fost deja acolo . Ne simteam foarte bine si eu si tata . Am hotarat sa urcam mai sus si sa coboram , pentru aclimatizare . Cand am urcat peste 6700m a inceput iara sa ma doara capul foarte tare . Am revenit in tabara 1 si am dormit acolo . Am inceput sa si tusesc , peste durerea tare de cap . A doua zi ne-am strans lucrurile din tabara 1 si am coborat in tabara de baza avansata , la 5500m . Vazand ca inca ma doare capul , tata a luat hotararea sa renuntam . Durandu-ma capul foarte tare, am coborat pe noapte in tabara de miloc de la 5100m . Am ajuns pe intuneric , de abia gasind drumul care mi s-a parut o vesnicie. Neavand saci de dormit ( bagajele ramanand in tabara de baza avansata urmand sa fie expediate catre Romania) , vom petrece o noapte cu pe bancile din cort , cu paturi pe noi , cu tibetanii din tabara mijlocie . Dimineata va trebui sa mai mergem inca o ora jumate pana in tabara de baza Chineza de acolo luandu-ne un jeep , necunoscand nimic din ce se va intampla . Capul m-a mai lasat , nu stiu de la ce mi-e mai rau , de la ce mi-e mai bine . Fumul de la balega de iac care o pun cei de aici pe foc ma face sa tusesc tot mai tare.
|
|
