Pe 12 septembrie am urcat in tabara 1 la 6400m. Prima parte a drumului am mers pe morena ghetarului (deal , vale) urmand apoi o parte foarte abrupta. Ne-am simtit bine amandoi cele doua nopti cat am stat acolo.
Pe 14 septembrie am urcat de dimineata pana la 6600m. M-a durut putin capul, nimic mai mult. Am crezut ca santem aclimatizati si , dupa masa , am hotarat sa mai urcam inca o data pana la 6600m. A inceput sa ma doara capul din ce in ce mai tare, cu cat urcam mai sus. Dupa ce am coborat inapoi in tabara 1 si am asteptat cateva ore sa vedem daca imi trece , am decis sa coboram in tabara de baza avansata la 5500m. Am coborat foarte grabiti pentru ca in doua ore se lasa intunericul si drumul pe ghetar si morena e greu de gasit si pe zi fiind marcat din loc in loc cu momai, oricum mult mai indepartate decat o bataie de frontala. Am ajuns la limita, pe mine durandu-ma capul in continuare si drumul parandu-mi-se o vesnicie. Am astepata toata noaptea sa-mi treaca durerea de cap, azi m-am sfatuit si cu membrii altor expeditii dar se pare ca aici cat timp mai respiri si nu iti curge prea mult sange din urechi, toate sant manifestari obisnuite. Tot sperand sa scap de durere va scriu si voua si va atasez niste poze din tabara 1 si putin mai sus, unde sper sa ma intorc cel tarziu pe 17 septembrie.