Ne-am tinut de cuvant: pe 24.01.2010 am facut varful! Asa ca sa va
povestesc de la inceput.Am zburat de la Nabire in Sukapa cu o musca
pilotata de un elvetian (ce cauta ala acolo nu stiu - Elvetia face
ceasuri, nu piloti!). Dupa zbor am mers vo' 4 ore prin padure pana
intr-un sat unde nu pot sa spun ca ne simteam chiar confortabil
stiind ca David Neacsu a stat acolo, printre aceasi oameni, in aceleasi
locuri, 4 zile in negocieri. Nu am patit nimic.Au urmat trei zile prin
jungla. Noroi, plante, copaci si iar noroi. De parca nu ne-ar fi ajuns
noroiul din jungla, ploua in fiecare dupa-amiaza cu galeata. Ne consola
gandul ca or sa urmeze doua zile de tundra - copacei, iarba, boscheti.
A mers incurajarea asta pana in  momentul cand am ajuns la fata
locului si ne-am vazut intr-o mare mlastia in loc de tundra. Iara
namol si cizme de cauciuc.A doua zi de tundra, de parca nu ne ajungea
ploaia din fiecare zi, a plouat non-stop. A venit in sfarsit
si ziua varfului. Am plecat pe la 5 dimineata. Pe frig si intuneric am
facut primele 45 de  minute pana la baza traseului de catarat.
Stanca era foarte aderenta,.desi era uda, cea ce a facut din cele
3 ore jumate de catarat pana in creasta o placere.Odata ajunsi in
creasta eram foarte aproape de varf - numai vo' 40 de minute de mers
si tiroliana. Pe corzile pe care trebuia sa traversam se pusese gheata
si a durat o ora pana ce ghizii si tata au dat gheata jos. In timpul
ala eu si John (colegul australian) am inghetat rau de tot. John a
hotarat sa coboare si tata a coborat cu el asa ca eu si cei doi
ghizi am continuat drumul spre varf. L-am facut, dar nu am vazut nimic.
Era o ceata de iti bagai degetele in ochi. Asta e pe scurt, mai vorbim
cand ajung si eu acasa.

Coco