America de Sud 2008 - Ojos del Salado 6893m; Aconcagua 6963m

Destinatie: America de Sud, Chile - desertul Atacama; Argentina, Anzii Cordilieri.

Obiectiv:
• vf. Ojos del Salado 6893m., cel mai inalt vulcan din lume, face parte din Circuitul 7 Volcanoes al celor mai inalti vulcani de pe fiecare continent;
• vf. Aconcagua 6963m., cel mai inalt varf din afara Asiei, cel mai inalt varf din emisfera sudica, face parte din Circuitul 7 Summits al celor mai inalte varfuri de pe fiecare continent.

Participanti: Radu Teodorescu, Crina Coco Popescu, Daniela Teodor, Calin Tunea, Valeriu Penes, Luminita Samfirescu, Ovidiu Popescu.
Conducatorul expeditiei: Ovidiu Popescu

Perioada: 15 decembrie 2008 - 15 ianuarie 2009

Rezultat:
• vf. Ojos del Salado 6893m pe ruta chiliana: Crina Coco Popescu atinge varful, devenind, la 14 ani si 22 de zile, cea mai tanara alpinista din lume pe acest varf. Daniela Teodor, Ovidiu Popescu ( Radu Teodorescu renunta in apropierea varfului, Daniela Teodor, Calin Tunea, Valeriu Penes, Luminita Samfirescu ajung si depasesc refugiul Tehos 5800m.).
• vf. Aconcagua 6963m, ajung pe varf, pe o ruta clasica Radu Teodorescu si Valeriu Penes; pe ruta Traverseul Ghetarului Polonez: Daniela Teodor, Crina Coco Popescu si Ovidiu Popescu. Daniela Teodor este prima alpinista din Romania care ajunge pe Aconcagua pe o ruta a Ghetarului Polonez, Crina Coco Popescu este cea mai tanara alpinista din lume care atinge varful pe aceasta ruta, la 14 ani si 38 de zile.

Crina Coco Popescu descrie ascensiunea pe Ojos del Salado:

 

" Ojos del Salado este cel mai inalt vulcan din lume-6893m, aflat in desertul Atacama.cea mai arida zona a globului . Este un loc destul de ciudat fiind ziua 30 de grade celsius iar noaptea temperatura ajungand sub -20 grade . Am ajuns in apropierea vulcanului dupa o calatorie lunga din Santiago de Chile cu oprire in Copiapo, pentru a ne face provizii si sa luam permisele de ascensiune.
Am urcat la 3200m si de acolo am facut aclimatizarea “ca la carte” (doua nopti la 3200, doua la 4500 si inca doua in tabara de baza –ref.Atacama -5200m). Am urcat apoi cu totii in tabara avansata de la 5837m(ref. Tejos) . Eu , Radu Teodorescu si Daniela Teodor am ramas acolo si ceilalti au coborat.
Daniela a vrut neaparat sa incerce varful noaptea aceea(25.12.2008). Eu si Radu am hotarat sa incercam noaptea urmatoare, ca sa fim destul de odihniti . Deci la 3 jumate dimineata , Daniela a plecat spre varf nestiind ca peste cateva ore va face cale intoarsa – dar din pacate asa s-a intamplat.
Dar n-am vrut sa ne dam batuti, mai aveam doua zile. Pe 27 am stat la refugiul Tejos toata ziua si ne-am odihnit. La 5 si jumatate in dimineata zilei de 28.12.1008 am pornit - eu , Radu si Daniela – din nou spre varf . Era ultima noastra sansa , urmatoarea zi trebuind sa pornim spre Copiapo . Dupa primele 45 de minute , Daniela a fost nevoita sa coboare din cauza oboselii datorate celor doua incercari de dinainte . Eu si Radu am hotarat sa continuam separat avand ritmuri diferite si fiind aclimatizati diferit – n-avea rost sa ne tot asteptam unul pe celalalt.. Radu a ajuns pana in crater la 6850m, apoi s-a hotarat sa coboare .Ne- am intalnit cand el cobora cu doi germani care facusera varful (singurii oameni care mai erau pe traseu). I- am zis ca eu tot vreau sa urc pe varf si nu o sa cobor cu ei. Am ramas singura pe munte , doar eu si o statie radio. Era un sentiment ciudat de teama amestecata cu dorinta de a urca . Am mai urcat vreo 3 ore si ceva de cand m-am intalnit cu Radu, apoi inainte de crater mi- am lasat rucsacul. Pana la crater am mai mers vreo ora si jumatate, apoi am urcat pe marginea lui inca vreo jumatate de ora, dupa aceea am inceput sa urc pe pietre mari si sa fie din ce in ce mai abrupt - ma apropiam de corzile fixe. Am ajuns cu greu acolo, nu mai era decat portiunea aceea pana pe varf, plus inca vreo 5 metri de mers pe urma. Cand am ajuns mai aproape am ramas ca la dentist: desi nu parea, era o mica surplomba! Era un frig de crapau pietrele si trebuia sa urc cu manusile de puf pe maini.... ma tineam de coarda de parca ar fi fost aur.
Am trecut cu bine si in sfarsit am ajuns sus! Eram tare bucuroasa ca am reusit, m-am uitat imprejur si vedeam numai munti pana departe – a fost foarte frumos. Pe varf era foarte foarte frig si batea vantul ingrozitor de tare!!! Nu se afla acolo decat o cutie de tabla cu un caiet in ea (nimic altceva ca l- ar fi luat vantul!). Imi inghetasera mainile rau de tot si de- abia mai puteam sa scriu, dar m-am semnat in caiet! La intoarcere mi-am recuperat rucsacul de unde-l lasasem si am coborat cit am putut de repede ca nu voiam sa ma prinda intunericul. In Tejos nu mai era nimeni asa ca am continuat sa cobor pana cind m-am intalnit cu Sebastian (unul din rangerii de la Parcul National Ojos) care venise in intampinarea mea.
Deci: Mi-am dorit foarte mult si l-am facut! Sunt cea mai tanara din lume pe Ojos del Salado!

Radu Teodorescu descrie ascensiunea pe Aconcagua - reua clsica:

Pe 2 ianuarie Vali si Calin pleaca spre Penitentes, locul de intalnire cu senior Casas, reprezentatul de la LANKO, firma de unde am inchiriat catarii ce duc bagajele pana in tabara de baza. Pe 3 au urcat intr-o singura zi f lunga si cam obositoare pana in tabara de baza - Plaza de Mulas (4300m). Pana in tabara de baza accesul se face pe o singura vale, 26 km – valea raului Horcones.
5 ianuarie
Plecam din tabara de baza – Plaza de Mulas. Vom merge pana in tabara Cambio de Pendiente (5200 m). Campam repede si ne pregatim pentru masa si inserat. Dupa doar cateva ore va incepe prima furtuna dintr-o serie care se va repeta zilnic, cu precizie de metronom: ninsoare, viscol si chiar fulgere. Initial am fost destul de speriat si ingrijorat. Ulterior am avut si avantaje: ninsoarea ne-a oferit o sursa de apa zilnica si destul de curata.
6 ianuarie
Ieri era soare, cald si uscat pe jos. Astazi este deja totul alb. Calin decide sa se retraga. Asa ca el o ia devreme la vale. Eu si Vali mai zabovim putin, dupa care strangem. Plecarea relativ tarzie face sa inaintam putin, doar pana la Nido de Condores(5400m). Iar vine furtuna si nu vrem sa riscam sa punem cortul intr-o tabara superioara pe viscol. Aici vom petrece 2 nopti.
8 ianuarie
Strangem si plecam in sus. Aclimatizarea este f buna, nu avem nici cea mai mica problema. Ajungem si campam la 5770m in fata micutului refugiu de la Berlin.
9 ianuarie – ziua de varf
Ne trezim devreme, pe la 4, dintr-un somn ametit si scurt. La 6.30 suntem gata de plecare. La noi este inca umbra si f frig, dar soarele a iesit si rasaritul este f curat. Dupa 1 ora ajungem la tabara urmatoare, - Piedras Blancas(6050 m). Locul arata mult mai bine decat Berlin, e la soare si regretam ca noi nu am putut ajunge ieri pana aici. Ne dam cu crema, punem ochelarii de altitudine si continuam.
Dupa jumatate de ora, dintr-o directie atipica observ venind spre noi 2 alpinisti. Intuiesc ca vin din traversarea Ghetarului Polonez, adica dinspre echipa COCO, Ovi si Daniela. Nu am avut nici o veste de cand ne-am despartit, am fost ingrijorat si sper sa primesc vesti. Si le primesc pe cele mai bune: sunt in tabara 2 avansata de pe ghetar si probabil maine vor ataca varful. Cum nu se poate mai bine – doar vremea sa fie cu ei.
Am ajuns in ultimul loc care este considerat posibila tabara pe ruta normala - alta Independencia (6500 m). Varful e deasupra noastra. Din acest loc continuam numai pe zapada motiv pentru care ne punem coltarii. Traseul este format dintr-o traversare lunga si ascendenta dupa care renumita Canaleta – un grohotis lung si abrupt, piatra de incercare pentru majoritatea alpinistilor care au ajuns pana aici. Au trecut 5 ore si sunt la baza Canaletei. Langa mine mai sunt doar cei 2 veniti de pe Ghetarul Polonez( un alpinist olandez si ghidul lui personal). Tot timpul am varful in fata si stiu ca vom ajunge. E o asteptare lunga si placuta in acelasi timp. Acolo e varful… Dupa inca 30 minute cei 2 ajung pe varf. La cateva minute in urma lor ajung si eu. Ne imbratisam, felicitam, facem poze si chiar filmam putin. Prindem ultimele minute senine pe varf. Dupa 20 minute vine si Vali. Acum e randul sa ma bucur pentru el si cu el. Vali are 55 ani, o experienta enorma in spate( alpinist, catarator si parapantist). Pe vremea cand el urca varfurile Caucazului parintii mei abia isi cereau prietenia. Pe varf am mai reusit un lucru care ma bucura: olandezul se intoarce in aceeasi tabara unde este COCO. Asa ca i-am inregistrat un mesaj pe camera video si i-am dat-o domnului cel amabil . La cateva zile am aflat ca a si ajuns. Dupa 7 ore de urcare, la coborare facem in total 2 ore. Am coborat repede ca sa ne ferim de vremea proasta, insetati si bucurosi. Din cand in cand mai facem cateva poze, poze de care n-am avut timp sau ocazia la deal.
10 ianuarie
Aseara am decis sa coboram repede. La 8.30 seara suntem in Indipendencia(3400m – tabara din vale) si la 10 pm punct la iesirea din parc. E bezna si ne prezentam la ultimul check out. Ne sunt vizate hartiile si la revedere.
Gata. Luna e plina. Fumez. Beau o bere neagra.Mananc pe o masa servit de o fata frumoasa. Ma uit la crestele din jurul statiunii de schi. Dau SMS parintilor mei. Maine Vali pleaca la Buenos Aires iar eu la Santiago. Dupa 2 zile aflu si vestea cea mai buna: COCO, Ovi si Daniela au facut varful pe 10 ianuarie, la o zi dupa noi, venind de pe ruta Ghetarului Polonez. Sunt f fericit. Si dupa multa vreme lipsit de orice grija.
Expeditia noastra s-a incheiat. Crina COCO Popescu la 14 ani si 1 luna are 2 recorduri nationale si mondiale: este cea mai tanara femeie care a urcat pe cele 2 varfuri ( Ojos de Salado si Aconcagua) folosind ruta respectiva, iar in total suntem 5 membri ai Clubului Montan Altitudine care am urcat pe varf intr-o expeditie organizata de noi insine.




Oferte expeditii


Noutati


Xander Advertising